Asezată în vatra veche a Bucureştilor, biserica Răzvan se înalţă pe strada apărută cu mult timp după ea şi căreia i-a dat numele, strada Biserica Răzvan, stradă ce leagă Calea Moşilor de strada Cavafii Vechi.

În "Calendaru Anticu" din 1875, Bucureşti,  se spune că "are o vechime de 278 de ani, fiind zidită de  Ştefan al II-lea, Răzvan Voevodu, domnul Moldovei", în semn de înfrăţire a românilor din ţările surori. Aşadar, aceasta s-a petrecut pe la 1597.

În secolul XVIII-lea, bisericii i s-a zis mânăstire, fiind numărată alături de mânăstirile: Sf. Sava, Comana, Gruiul etc. Mânăstirea Răzvan a devenit Metoc al Sf. Mormânt de la Ierusalim, adică sub oblăduirea Sf. Mormânt. În 1863 decretul de secularizare al  lui Cuza Vodă a transformat mânăstirea Răzvan în biserică de mir.

Din punct de vedere arhitectural construcţia bisericii este în plan dreptunghiular, cu o singură absidă semicirculară în partea estică şi care formează Sfântul Altar. Acest stil este numit Stilul Bazilical şi este propriu primului mileniu creştin, aceasta dovedind vechimea Sfântului Lăcaş.

Catapeteasma, restaurată în anul 2009, este o adevarată capodoperă, atât prin frumuseţea dantelăriilor sculptate în lemn, cât şi prin vechimea sa.

Pridvorul Bisericii a fost adăugat dupa 1847, în binecunoscutul stil "Brâncovenesc".

Pr. Paroh Adrian Tăutul